Waiting…

E noapte . Si daca e noapte ce ? . E noapte , si are un dor nebun . Da , un dor nebun de el . Amintiri placute , petrecute cu el ii fug prin fata ochilor , fiecare lucru pe care’l vede ii aminteste de el , pana si gandurile sunt despre el . Ii lipseste . Da , ii lipseste enorm . Nu , nu ploua , e cald , e innaduseala , simte cum nu mai are aer , si , doar din cauza lui , cand a plecat , i’a luat cu el si aerul . Asculta o melodie trista , e melodia lor , pana si asta ii aduce aminte de el , si un vers ia atras atentia ” I will always love you ” . Ceva asemanator ii zicea si el , o amagea , dar poate chiar o iubea . Nu’si poate da seama de ce a plecat . Isi mai aduce aminte si acum acele momente . Momentele despartirii . Pana si dialogul dintre ei doi il are intiparit in minte . Il vede si acum in fata ei , zicandu ‘i :

“El :- A fost mama ta pe aici , si i’am zis totul.

Lulu : – Totul ? . ( gandul i’a fugit la slujba josnica pe care o are)

El : – Da , totul . Ca ne’am despartit.

Lulu : – Ne’am despartit ? . Cand ?.

El : – Ne’am despartit.

Lulu : – Ba nu , nu ne’am despartit , avem o discutie contradictorie. Scumpule , in orice relatie sunt certuri , putem sa trecem peste asta , peste momentul asta . Va fi bine . Iti promit .

El : – Nu , eu nu mai pot continua asa , nu’mi pot imagina cum tu , te dezbraci in fata altor barbati pentru cateva milioane. Esti a mea , si a mea vreau sa ramai.

Lulu : – Bine , daca asta te deranjeaza , renunt la slujba , dar stii si tu ca era singura posibilitate de a ne intretine . Renunt . Nu vreau sa te pierd .

El : – Nu , e prea tarziu . M’ai pierdut deja . Plec .”

Aceste vorbe au distrus’o . A incercat sa’l mai implore sa ramana , insa , in zadar. Daca o iubeste , de ce renunta la ea ? . Stie ca si ea il iubeste . E copilaresc . Un joc , si ea a pierdut . Si’a pierdut viata . Sa pierdut.

Nimic nu o poate face sa zambeasca in aceste momente , are toate lucrurile de la el stranse in jurul sau , pentru a’l simti mai aproape . Patul e gol , el nu mai e ca sa’l incalzeasca . Ii simte lipsa in fiecare dimineata , nu o mai trezeste cu ‘n sarut dulce si cu un ” Te iubesc” . Casa i se pare pustie , ea e prea singura , faceau aproape totul impreuna , acum , a ramas doar ea , sa faca totul . Nici cafeaua nu mai are gust fara el, nici macar zaharul nu o mai indulceste .Era totul pentru ea…

Traieste cu speranta ca se va intoarce . Ca usa se va deschide , si va auzi ” Iubito , am venit acasa ” . Asteapta . Inca il mai asteapta …

Picture Perfect.

Stau amandoi pe o banca’n parc . E frig afara , ploua . E vineri, si ce conteaza, vineri era si cand s’au vazut ultima data saptamana trecuta , si atunci ploua . Si ea a vrut sa mearga pe jos ,prin ploaie. Acum, e imbracata subtire , intr’un tricou de’al lui , si manecile’i ajung pana la cot . El , poarta un hanorac negru , cu gluga . Stau departe unul de altul . Nu vor sa li se intersecteze privirile , insa , amandoi isi doresc asta . Era momentul potrivit , si. . . ei stiau . Trecuse o saptamana de cand nu au mai vorbit , nici macar un mesaj cu “Buna dimineata” . Amandoi au simtit lipsa celuilalt . Ea stie ca e dependenta de el , el stie ca e dependent de ea . Le e prea greu , sa stea acolo , fara sa scoata o vorba . Ea , il mai priveste cu ochii ei mari si negri , dar tace . Stie ca e vina lui . Il cunoaste prea bine , insa , nu’l credea in stare. L’ar ierta , caci il iubeste , dar teama nu o lasa .Oare el chiar vrea asta ? . Ii e teama . Se apropie de el , suspina . Nu vrea sa o priveasca . O doare . Probabil se simte vinovat sau … poate ca nu o mai vrea . Poate chiar ii place cealalta . El , nu mai putea sa stea.Singurul lucru la care se gandea e ca ea probabil nu il mai vrea. Stie ca a gresit , stie ca el e de vina , dar stie ca doar pe ea o iubeste . Isi fredoneaza in gand “Sa nu o lasi sa plece ” , fraza asta , la nesfarsit. Fata priveste in alta parte , stie prea bine ce vrea , il vrea inapoi . Stie ca fara el nu poate. Urmeaza un moment de liniste , apoi simte bratele baiatului in jurul ei . Surade , se intoarce si’l saruta . Isi da seama ca pe ea o vrea . O iubeste . O adora . E a lui , doar a lui , si el stie asta . Se privesc in ochi , isi zambesc , si fata zice cu ochi’n lacrimi ” Sa nu’mi mai faci asta niciodata ” . Baiatul o saruta incet pe frunte zicandu’i ” Nu , stii bine , fara tine as muri ” . Se ridica , ploaia se oprise. Pleaca amandoi iar in urma lor ramane banca… din parc. Goala.

Ploaia care va cadea .

“ Ploaia este o formă de precipitaţii atmosferice. Ploaia se formează când diferite picaturi de apă din nori cad pe suprafaţa Pamântului în formă lichidă. Nu toată ploaia ajunge în sol. Unele picături de apă se evaporă în timpul căderii şi nu mai ajung în pământ. “

Oricum , definitia asta nu prea conteaza .

M’am trezit ieri dimineata cu un singur gand.Vroiam sa ploua. Nu stiu de ce,dar ploaia ma calmeaza.Eram prea plina de energie , plina de nervi , de ganduri , de griji.Vroiam sa ma eliberez.Vroiam relaxare.Aveam nevoie de o ploaie. O ploaie rapida , rece , cu stopi mari , cu zgomot , sa simt cum cerul se descarca in locul meu . Nu’mi doream o ploaie inceata , cu picaturi mici , nu vroiam doar un cer innourat.

In ultimul timp au fost numai zile cu un soare arzator. Ma cam plictisisem de atata caldura,vroiam relaxare,vroiam sa ploua.Vroiam sa fie frig,sa ma racoresc.Imi place caldura,insa nu o suport prea mult.

Vroiam un cer cu nori negri. . Vroiam sa stau in pat si sa vad afara cum ploua. Sa tune,sa fulgere.Vroiam o furtuna.Iubesc furtunile. .Vroiam sa bata vantul , sa se auda ecoul unui tunet.

Nu , nu vroiam sa ploua doar pentru a putea dansa in ploaie , sau pentru a canta in ploaie , sau pentru a merge pur si simplu prin ploaie . Stiam ca si pamantul o vrea .

In sfarsit, rugaciunile mi’au fost ascultate.

Ploua…si acum . A plouat toata noaptea. Asa frumos , cu tunete si fulgere , cu mult zgomot , si spre deosebire de zilele calduroase , acum , am putut sa dorm. Imi amintesc ca spre dimineata am tresarit la un tunet care a sunat cam infricosator,urmat de alarma unei masini , insa , am adormit la loc repede , fericita , stiam ca ploua pentru mine.

Acum , e asa frumos . Racoare . Nu’mi pasa ca’mi voi murdari papucii , pantalonii , ca mi se va increti parul din cauza ei . Eu mi’am dorit’o.

O melodie.

[.]

Mergeam ieri pe strada,de fapt ma duceam undeva.Eram plina de ganduri… din toate partile… nu prea eram atenta pe unde merg sau peste cine dau. Nu mai era nimeni pe strada.Deodata vad pe celalalt trotuar un “om” ( barbat ) ca’mi face cu mana si’mi zice sa ma opresc.Nu stiu de unde’a aparut.Si…nu stiu de ce,dar m’am oprit,desi nu prea aveam timp de stat la taclale.Am crezut ca vrea sa ma intrebe pe unde’i strada cutare,sau unde’i posta,sau primaria.Nu’l vazusem in viata mea.Dar nu…vine … ma ia de mana,actiune urmata de retragerea imediata a mainii mele.M’am tampit cand mi’am dat seama ce se intampla. “Omu`” era putin ametit, putin cam “rosu’ in obraji” , si’mi dau seama de ce face asta. Incep cu’n ” Stiti tre’ s’ plec ” dar nu..el se uita la mine si cica “Hai sa’ti ghicesc”. Muta de uimire … si curioasa…astept. Sa’mi ghiceasca. Sta… se uita la mine… ma uit putin cam urat la el… mai sta… si’mi tranteste de’odata ” Esti leu”. Sa mor de inima .Ori a fost ceva la nimereala.Ori chiar m’a ghicit. Sau poate chiar e ceva la panarama,poate m’a vazut drept o pustoaica proasta,pe care’o abureste cu chestiile astea.La faza asta raman fara raspuns. Poate ca daca nu’l vedeam ca este cam beat , poate chiar mi’ar fi inspirat incredere,poate credeam faza cu “ghicitul”.Dar,raman in dubii, desi… se zice ca ” copii mici si barbatii beti sunt cei mai sinceri”.

Mai sta…se uita la mine…incepe sa’mi toarne povesti gen ” O sa ai o viata plina de norocuri”…doar daca…. “Ma pupi pe mine”.Am ramas tablou. M’am apucat de ras.Am ramas “politicoasa” ceea ce nu’mi sta’n fire cand e vorba de asa ceva.Nu i’am spus nimic de dulce,desi abia ma abtineam. L’am refuzat politicos.I’am spus ca plec… si am plecat. Si auzeam din urma “Uite de asta,ai sa ai numa ghinioane”. Mare paguba, sunt obisnuita si cu ghinioanele.De unde numai noroc. Imi continuam drumul..mergeam pe strada… si radeam singura gandindu’ma… ” Nu dom’le , sigur avea ceva la cap”

Calatorie in absenta.

Am terminat cartea.De fapt,ca sa ma exprim mai bine,am terminat de citit cartea.Eu nu as fi in stare sa scriu nici macar un rand dintr’o carte.Si nici nu as vrea.Nu stiu de ce,dar nu as vrea.

“Calatorie in absenta” de Cristina Tacoi. Am gasit’o prin biblioteca mamei…Mi’a placut coperta,si titlul.Am inceput sa o citesc,mi se parea plictisitoare.Mi’a lut cam mult pana sa’mi dau seama de firul povestirii.I’am spus mamei despre ea,si mi’a zis ca ar fi trebuit sa citesc alta carte ca s’o inteleg mai bine pe asta.Uite ca nu am avut nevoie.Sunt bucuroasa ca nu am renuntat la ea.Superba cartea.

“Aceasta carte este fictiunea unor trairi si experiente personale.Orice asemanare cu oameni si fapte reale este absolute intamplatoar” spune autoarea. Recunosc ca am citit sfarsitul inaintea inceputului.

Si..sfarsitul m’a fascinat.

Uite ca nu vreau sa povestesc cartea.Nu vreau sa dau nici macar un mic detaliu despre actiunea ei,desi,eu as fi extrem de curioasa sa aflu de inainte povestea cartii pe care o voi citi.Sunt dispusa sa o imprumut, si garantez ca este extraordinara.

Citate :

“..ar scoate din sarite si un inger…”

“ma duceam venind,cand…”

“Vezi tu,moartea trebuie sa aiba si ea un nume”

“…nasterea e inceputul mortii”

“Tu iubesti prea mult pamantul.De ce sa pleci?”

“Copii sunt minunea lumii”

“Doamne ce urasc pe acesti parinti care imi sparg tacerea.”

Iubesc citatele astea.Am pus semn la carte ca sa stiu de unde le’am luat.Mi’au atras atentia. Si….in final….orice carte are fantezia ei.

Ultimul citat :

“Te rog fii fericit si incearca sa iubesti fiecare clipa care trece… caci asa cum pare ea… utila sau inutila… este o valoare nespusa dar de o incertitudine totala. …Atunci cand le’ai pierdut, sin u le’ai mai iubit , n’ai mai stiut sa le iubesti , atunci se intampla marea drama… “

Sa iubesti fiecare clipa.Utila sau inutila.Insa te gandesti ca asa cum pare ea e minunata sau infioratoare.Oricat de lunga ar fi ea minunata – atat cat poate fi de lunga o clipa – e de o marime extreme de mica si o dorim la nesfarsit.Si cand urmeaza acea infioratoare clipa , ce tine , spre surprinderea noastra cat un veac ne spunem : “Viata ne’a dezamagit “ .

De ce ne apare asa.Visele noatre sunt cu totul altfel. “ Nu va faceti vise , caci zeii vi le afla si vi le distrug “ Dar… atat de mult tin la visele mele.Ma va dezamagi viata. Cum ar fi clipele mele? Infioratoarele clipe… minunatele clipe… dar care trec…

…cu fericirea sau nefericirea mea.