Am terminat cartea.De fapt,ca sa ma exprim mai bine,am terminat de citit cartea.Eu nu as fi in stare sa scriu nici macar un rand dintr’o carte.Si nici nu as vrea.Nu stiu de ce,dar nu as vrea.
“Calatorie in absenta” de Cristina Tacoi. Am gasit’o prin biblioteca mamei…Mi’a placut coperta,si titlul.Am inceput sa o citesc,mi se parea plictisitoare.Mi’a lut cam mult pana sa’mi dau seama de firul povestirii.I’am spus mamei despre ea,si mi’a zis ca ar fi trebuit sa citesc alta carte ca s’o inteleg mai bine pe asta.Uite ca nu am avut nevoie.Sunt bucuroasa ca nu am renuntat la ea.Superba cartea.
“Aceasta carte este fictiunea unor trairi si experiente personale.Orice asemanare cu oameni si fapte reale este absolute intamplatoar” spune autoarea. Recunosc ca am citit sfarsitul inaintea inceputului. 
Si..sfarsitul m’a fascinat.
Uite ca nu vreau sa povestesc cartea.Nu vreau sa dau nici macar un mic detaliu despre actiunea ei,desi,eu as fi extrem de curioasa sa aflu de inainte povestea cartii pe care o voi citi.Sunt dispusa sa o imprumut, si garantez ca este extraordinara.
Citate :
“..ar scoate din sarite si un inger…”
“ma duceam venind,cand…”
“Vezi tu,moartea trebuie sa aiba si ea un nume”
“…nasterea e inceputul mortii”
“Tu iubesti prea mult pamantul.De ce sa pleci?”
“Copii sunt minunea lumii”
“Doamne ce urasc pe acesti parinti care imi sparg tacerea.”
Iubesc citatele astea.Am pus semn la carte ca sa stiu de unde le’am luat.Mi’au atras atentia. Si….in final….orice carte are fantezia ei.
Ultimul citat :
“Te rog fii fericit si incearca sa iubesti fiecare clipa care trece… caci asa cum pare ea… utila sau inutila… este o valoare nespusa dar de o incertitudine totala. …Atunci cand le’ai pierdut, sin u le’ai mai iubit , n’ai mai stiut sa le iubesti , atunci se intampla marea drama… “
Sa iubesti fiecare clipa.Utila sau inutila.Insa te gandesti ca asa cum pare ea e minunata sau infioratoare.Oricat de lunga ar fi ea minunata – atat cat poate fi de lunga o clipa – e de o marime extreme de mica si o dorim la nesfarsit.Si cand urmeaza acea infioratoare clipa , ce tine , spre surprinderea noastra cat un veac ne spunem : “Viata ne’a dezamagit “ .
De ce ne apare asa.Visele noatre sunt cu totul altfel. “ Nu va faceti vise , caci zeii vi le afla si vi le distrug “ Dar… atat de mult tin la visele mele.Ma va dezamagi viata. Cum ar fi clipele mele? Infioratoarele clipe… minunatele clipe… dar care trec…
…cu fericirea sau nefericirea mea.
Ei zic ...ca...