[.]

Mergeam ieri pe strada,de fapt ma duceam undeva.Eram plina de ganduri… din toate partile… nu prea eram atenta pe unde merg sau peste cine dau. Nu mai era nimeni pe strada.Deodata vad pe celalalt trotuar un “om” ( barbat ) ca’mi face cu mana si’mi zice sa ma opresc.Nu stiu de unde’a aparut.Si…nu stiu de ce,dar m’am oprit,desi nu prea aveam timp de stat la taclale.Am crezut ca vrea sa ma intrebe pe unde’i strada cutare,sau unde’i posta,sau primaria.Nu’l vazusem in viata mea.Dar nu…vine … ma ia de mana,actiune urmata de retragerea imediata a mainii mele.M’am tampit cand mi’am dat seama ce se intampla. “Omu`” era putin ametit, putin cam “rosu’ in obraji” , si’mi dau seama de ce face asta. Incep cu’n ” Stiti tre’ s’ plec ” dar nu..el se uita la mine si cica “Hai sa’ti ghicesc”. Muta de uimire … si curioasa…astept. Sa’mi ghiceasca. Sta… se uita la mine… ma uit putin cam urat la el… mai sta… si’mi tranteste de’odata ” Esti leu”. Sa mor de inima .Ori a fost ceva la nimereala.Ori chiar m’a ghicit. Sau poate chiar e ceva la panarama,poate m’a vazut drept o pustoaica proasta,pe care’o abureste cu chestiile astea.La faza asta raman fara raspuns. Poate ca daca nu’l vedeam ca este cam beat , poate chiar mi’ar fi inspirat incredere,poate credeam faza cu “ghicitul”.Dar,raman in dubii, desi… se zice ca ” copii mici si barbatii beti sunt cei mai sinceri”.

Mai sta…se uita la mine…incepe sa’mi toarne povesti gen ” O sa ai o viata plina de norocuri”…doar daca…. “Ma pupi pe mine”.Am ramas tablou. M’am apucat de ras.Am ramas “politicoasa” ceea ce nu’mi sta’n fire cand e vorba de asa ceva.Nu i’am spus nimic de dulce,desi abia ma abtineam. L’am refuzat politicos.I’am spus ca plec… si am plecat. Si auzeam din urma “Uite de asta,ai sa ai numa ghinioane”. Mare paguba, sunt obisnuita si cu ghinioanele.De unde numai noroc. Imi continuam drumul..mergeam pe strada… si radeam singura gandindu’ma… ” Nu dom’le , sigur avea ceva la cap”