Nu’mi plac sarbatorile. Mi’au placut doar atunci cand nu facea “idiotul” parte din familia MEA. Acum nu’mi mai plac. Nu’mi place sa’mi petrec timpul pretios pe care ar trebui sa’l impart cu cei dragi si cu el. Nu’l suport in preajma mea, si cred ca am devenit alergica la persoana lui. De asta urasc sarbatorile, ca’s oarecum silita sa stau langa el , doar doar s’o vad putin pe mama sau pe bunicamea zambind. Stiu eu ca stiu ele ca nu’mi place de fata lui , dar totusi sunt bucuroase ca fac un mic efort. Oricum nu fac decat sa’mi toc nervii si sa’mi rod unghiile si sa ma joc pe telefon sau bla bla bla in timpul asta , da n’am nici o scapare. Am remarcat ca daca’l vad in fata ochilor , brusc imi creste tensiunea. Deci , acum nu’mi mai plac sarbatorile. Nici Craciun , nici Paste , nici nimic. Si mai este un motiv , trebuie sa ma duc din 5 in 5 minute la magazin ca a uitat mama sa mai scrie nu stiu ce pe lista de cumparaturi , si ca trebuie sa’mi scoata ochii de fiecare data ca ea nu mai poate de oboseala si ca’s o nesimtita ca n’am ajutat’o. Si chiar n’am s’o ajut, asta pentru ca nu vreau, nu ca nu pot. Si nu’mi plac sarbatorile pentru ca trebuie sa faci prea multe feluri de mancare . Imi plac sarbatorile DOAR pentru ca primesc cadouri sau eventual bani.
Si’am scris articolul asta acum pentru ca asa mi’au venit mie dracii la sfarsit de zi.
Ps: “Hristos a inviat! si pasteti fericiti!”
Ei zic ...ca...