Bunicii in ochi de copil sunt ceva nexplicat , sunt acolo , undeva departe ; sunt vacantele de vara lungi , cand timpul iti este infasurat in zece ani de viata ; sunt piersicile zemoase oprite numai tie de o mana tremuranda ; sunt cei ce nu te grabesc sa cresti atunci cand te ajuta cu nasturii, fermoarul or sireturile . Sunt povestile cu ” a fost o data ca niciodata ” spuse la culcare care nu se sfarsesc nicicind . Sunt cei ce-ti cumpara acadele, seminte ,abtibilduri , cutitul lui Rahan ; sunt vasele spalate atunci cand e randul tau ; sunt cadourile cumparate cand mama iti zice ca n-ai nevoie de ele ; sunt cei care ajung la botez , la graduare , la nunta , cu trei ore inainte , caci vor un loc de unde sa poata vedea totul ; bunicii sunt desenul tau abstract de la cinci ani , inramat si pus pe perete in sufragerie ; bunicii sunt banii strecurati in buzunar inainte de ziua mamei ; sunt lacrima oprita pe obraz atunci cand e intrebat :

” cum de n-ai nici un copil ? bunico ? ”

J. ( bunica)

type=audio&hash=86cb59606c0764&userid=doxicilina&src=hi5“

Postat in amintiri | Tagged am