E’n pat cu ochii in tavan

E pierduta parca intr’o alta lume

E rece , si afara , si la ea in suflet.

E rece ea , in felul ei.

Insa e plina , de ganduri si de ura

Nu’i trista , stie doar ca timpul trece…

Ii intr’o raza pe fereastra

Incerca s’o'ncalzeasca, dar nu poate

Raceala ei o naruie.

Nu o mai intereseaza , mai mult ca propria persoana

Nici lumea , nici familia , nici el

Si stie ca inca nu’i e bine

Dar , soarele iar va veni

Si ii va umple’ntreaga camera..

Si lume…

Cu raze , si cu fluturi argintii.

Acelasi nesters zambet de pe buze , e prezent

I’un zambet de amaraciune

Posted in Mărunte. ]]> http://ralucs.wordpress.com/2008/12/04/and-all-that-she-can-see/feed/ 3 .Laluca. http://ralucs.wordpress.com/2008/11/18/ceai-zice-daca-am-cadea-deodata-in-cer-nu-neam-mai-opri/ http://ralucs.wordpress.com/2008/11/18/ceai-zice-daca-am-cadea-deodata-in-cer-nu-neam-mai-opri/#comments Mon, 17 Nov 2008 21:23:59 +0000 .Laluca. http://ralucs.wordpress.com/?p=538 ]]> ]]> http://ralucs.wordpress.com/2008/11/18/ceai-zice-daca-am-cadea-deodata-in-cer-nu-neam-mai-opri/feed/ 3 .Laluca. http://ralucs.wordpress.com/2008/11/15/522/ http://ralucs.wordpress.com/2008/11/15/522/#comments Fri, 14 Nov 2008 21:50:21 +0000 .Laluca. http://ralucs.wordpress.com/?p=522 ]]>

Nu stii? Ce ciudat nici eu. Hai lasa’ma esti sigur? Daaaa, cum sa nu. Hai ma taci. Nu poti sa taci? Ce coincidenta nici eu. Ce mustati ma, te’ai dilit? Da , am si eu momente de astea. Esti plictisit nu? Eu sunt asa si asa , intelegi cum , asa si asa , adica nici asa , nici asa , sunt altfel. Intelegi nu? Stii ce , nici nu ma intereseaza. N’are sens nu? Ce vrei , cirese? Asteapta sa vina vara. Daaa. “wake me up when september ends” , e probabil sa fi ramas in urma cu timpul. Eu sunt eu si tu esti tu , dar uneori e ca si cum tu ai fi eu si eu as fi tu. Daaa, e ciudat. Nu ma , nu`s ciudata eu , esti tu. Sau .. amandoi? Taci , ca eu am dreptate . Haaaaaai keep dreamin`. Da si eu stiu ca visez , eu inca mai pot . Tu? Pot sa’ti deschid eu ochii , sa’ti spulber visele , sa te fac sa plangi , sa suferi , sa induri? Hai spune’mi ca pot , pot nu‘i asa? Stiam eu. Nu , nu cred ca e totul in imaginatia mea , nu vezi , adica da , cred ca e , acum iti vorbesc de mustati ,acum de cireste , ia stai , vreau sa fie luna plina. Nu si nu si nu. Nu vreau. Da , te cred , doar mai mint si eu , nu? Cum sa nu , exact , cum zici tu , numai ca e tocmai invers. Nu sunt eu de vina , esti tu. De ce sa fiu eu responsabila de greselile tale ? Nu vreau sa’ti dau , de ce sa’ti dau , ce tu mi’ai da mie vreodata ceva? Nu vreau . Si stii de ce ? Pentru ca`s atat de rautacioasa incat nu renunt la mine nici macar pentru tine. Si poti sa mori de sete si de foame si de pofta ca nu‘ti dau. Nu , nici chiar asa , am cam exagerat nu? Da sa stii , ai dreptate , chiar ca ti se pare , n’am exagerat deloc.Ciudat nu? Nici o problema , n’o sa fie niciodata normal . Conformeaza’te. Ce spui? Nu poti? Nici o problema , poti sa incerci , si daca nu poti si nu poti , poti sa pleci , nu te opreste nimeni.De unde’mi vin ideile astea tampite? Cum de unde’mi vin , uite ca imi vin , si eu le zic , le scriu , le soptesc , si nu ma intereseaza ca nu te intereseaza.

Ce tot atata da , nu vrezi ca eu vreau NU.

Mai intai s-a intamplat minunea si ne-am indragostit unul de altul. O buna, uimitoare bucata de vreme, n-am avut nevoie de nimic altceva decat de noi insine. Am asteptat iarna, sperand sa ne inzapezim (pana la varfurile brazilor,pana peste crestele muntilor) intr-o coliba. Am dorit o vara sloboda si turcoaz, visand sa tragem perdeaua spre lume dintr-un cort asezat departe de orice pas cunoscut. Fericiti sa petrecem in doi, doar in doi,obligatoriu in doi, zile si nopti nesfarsite. Fara sa stim ce inseamna plictisul, fara sa tanjim dupa tumult. Convinsi ca avem in noi destula ardere, destula poveste, ca sa nu ne fie in nici o seara frig.

NICI NU MAI STIU CARE DINTRE NOI A VRUT SA CRAPE USA INSPRE RESTUL LUMII. Doar putin, sa vedem ce se mai intampla cu ceilalti. Doar putin, sa ne vada si ceilalti ce fericiti suntem. Am simtit apoi pofta sa privim pe furis, ca prin gaura cheii,catre afara. Si mai tarziu s-a luminat in noi, ca intr-un miez de noapte, NEVOIA DE LIBERTATE. Lui i se facuse dor sa petreaca departe de mine nopti fabuloase, netraite pana atunci. Mie mi se facuse pofta sa-mi reexersez farmecul impietrit, ce paradox, intr-o mare iubire…

De atunci stiu ca, de fiecare data cand incep sa simt nevoia de evadari fugare,povestea mea de dragoste sta sa se duca de rapa. Cand incepe sa ma ademeneasca dorinta de a petrece timp de aur, timp luminat si cu altcineva decat cu el, pricep ca amorul meu cu nabadai a decazut intr-un respect cuviincios, in iubire amabila, amara, fara flacari si fara cenusa. FARA VIITOR.

O data cu ispita libertatii incepe sfarsitul iubirii. Degeaba ne prefacem ca, intr-o lume moderna, dragostea nu poate rezista fara independenta. Iubirile mari si fericite n-au nevoie de martori, n-au nevoie de moarte. Nici de butaforie, nici de spectacol, nici de artificii. Iubirea e o stare edenica. Dar pentru ca nu suntem pregatiti sa induram fericirea cumplita pe care o aduce cu ea, sub pretextul dorului de libertate, fugim din Paradis.

SI NE INTOARCEM UNDE ? ?

edit . Asta nu face parte din creatiile mele.