Cu toate astea tu stii bine
Ca orice i-ar face pan’ la urma tot la tine vine
Asa ca frumoaso ai grija de el
Pentru ca la tine-n inima nimeni nu-i la fel

De  fapt , daca stau bine si ma gandesc , mama nu mi’a zis niciodata ca ma iubeste. Nici macar de ziua mea , sau ceva de genul asta. Si cica dragostea de mama trebuie sa fie neconditionata, mh , cred ca eu is exclusa din campul unde’si imprasite ea dragostea “de mama” . Ma rog , nici n’am nevoie. Pot si fara , am putut si pana acu. Doar mi s’a pus pata putin.

:besides, what’s the difference? If you turn the lights , it’s all the same darkness , right?

Stii , niciodata nu mi’a fost mai frica de ceva decat sa raman singura ( ma rog , poate de ora de psiho) . Nu singura , adica fara prieten , sau prieteni. Am ramas fara familie , mh , sunt langa mine doar in aparenta. Am ramas singura in interior. Nu mai fac lucrurile pe care le faceam cu drag acu o luna , sau o saptamana. Lucrurile pe care daca le vedeai iti dadeai seama ca’s tipic Raluca . Nu mai am chef de iesit , la plimbari , sucuri , barfe. Acum vad numai partea negativa din fiecare, si o critic , ma leg de fiecare ata. Is neagra , nu bronzata , neagra la figurat. Mi’am pierdut cheful , si nu stiu de ce . N’ar trebui sa fie asa , is genul de fata cu o groaza de prieteni , desi doar cativa dintre ei is in stare sa’mi ridice moralul , dar nu mai au nici o putere. M’am saturat sa zambesc fals, dar nu pot sa plang. Poate ca nu pot , pentru ca eu nu am avut niciodata o obisnuita in chestia cu plansul. Oricum , ceva din mine nu ma lasa sa plang. Si nu , nu mai vreau , si nu , nu vreau sa cred ca e depresie.
Adica … nu mai am chef. Mai vorbim. Pa

P.S : Cred ca am sa ma rup de realitate cateva zile.

NU te mai vreau!